Stimată doamnă profesoară şi colegă totodată,
Tocmai mă pregăteam să vă scriu câteva rânduri, cele pe care le scrisesem pe hârtie dar nu le-am mai citit în cadrul consiliului profesoral, când am accesat blog-ul pe care aţi postat mesajele elevilor din cls a IX -a C.
Cred că orice am spune noi, cei adulţi, nu va putea egala ceea ce mărturisesc aceşti adolescenţi.
Anul trecut când am avut ocazia să corectez lucrările din cadrul bacalaureatului şi să examinez elevi cărora le-aţi fost dirigintă, am fost plăcut surprinsă de maturitarea, căldura, afecţiunea şi emoţiile emanate de gândurile lor cu privire la cea pe care o considerau ca pe o a doua „mamă”.
Acum însă sunt uimită. Aţi petrecut doar un semestru cu aceşti copii şi aţi reuşit să îi mobilizaţi şi să le oferiţi energie şi atitudine pozitivă cât pentru o întreagă viaţă. Ce se mai poate spune? Ce altă mulţumire puteţi avea ca dascăl? Copiii aceştia sunt dovadă a împlinirii dumneavoastră ca OM şica PROFESOR totodată. Acesta era visul dumneavoastră : de a îmbina armonios lecţiile de viaţă cu cele de materia predată pentru a forma oameni echilibraţi. Iată-i! Sunt peste tot. Şi vă mulţumesc de pretutindeni pentru contribuţia dumneavoastră şi pentru tot binele pe care l-aţi făcut.
Toţi cei care vă scriu acum gânduri bune dovedesc realitatea că sunteţi un profesor desăvârşit şi un om extraordinar, că un profesor poate şi trebuie să fie mai mult decât un mijloc de informare pentru elevi, trebuie să fie ceea ce sunteţi dumneavoastră, sau măcar să tindem spre a deveni modele pozitive pentru o generaţie greu încercată.
Aş vrea să închei prin a vă spune că şi eu mă aflu printre aceia care învaţă repede şi cu plăcere de la cei ce au de oferit înţelepciuni.
Am învăţat că lucrurile nu sunt doar albe sau negre. (Deşi, personal le prefer pe cele roşii). Că uneori trebuie puţină cumpătare, mici compromisuri şi privire optimistă.
Am învăţat să fiu mai atentă la hainele pe care le port, care câteodată, citez sunt „prea colorate”. Am primit observaţiile cu umor şi cu inimă deschisă şi vă anunţ cu drag şi cu respect că mă simt foarte bine în gri, negru şi alb.
M-aţi mai învăţat să nu mă plâng mereu de cei doi copilaşi ai mei. De obicei când cineva mă întreba la şcoală despre ei făceam o mutră disperată, spunând că îmi mânâncă zilele. (ceea ce este foarte adevărat!!!). Ei bine , o dată tot aşa ca o observaţie inocentă, mi-aţi atras atenţia că nu e prea frumos din partea mea să fiu nemulţumită de ei. Aşadar, să ştiţi că între timp copilaşii mei s-au cuminţit şi sunt cei mai superbi copii din lume. Şi asta, tot datorită dumneavoastră.
Mulţumesc din inimă pentru prezenţa dumneavoastră la concursul pe care l-am organizat la Biblioteca Judeţeană. Aţi fost sufletul acelei acţiuni şi vă repet încă o dată ceea ce am scris pe diplomă. „Fără dumneavoastră nu ar fi fost la fel.”
Cred că este un sentiment extrem de copleşitor să vezi că toată energia pozitivă, toate gândurile bune se întorc înmiit spre dumneavoastră. Dumneavoastră aţi fost singură şi aţi reuşit să emanaţi atâta bunătate în jur încât acum la rândul dumneavoastră sunteţi copleşită de valuri de urări de bine şi mulţumiri. Le meritaţi pe deplin! Bucuraţi-vă de ele! Dar pregătiţi-vă totodată pentru rolul de invitat de onoare la activităţile ce vor avea loc în următorii ani.
Cu respect şi multă căldură,
Cristina Nedelea
No comments:
Post a Comment