Draga doamna profesoara,
ati spus ca nu doriti discurs la petrecere...si nici nu as fi fost capabila sa tin vreun discurs...dar simt nevoia sa va spun cateva cuvinte macar pe aceasta cale. Eu pana acum nici nu am procesat bine informatia ca urmeaza sa iesiti la pensie, de aceea nici nu am avut nicio reactie...pur si simplu pentru mine notiunile "dna profesoara Hudrea" si "pensie" mi se par contradictorii! E greu sa faci legatura intre o persoana plina de viata, activa si energica precum dvs. si cuvantul "pensie". Ma simt trista vazand cum in jurul meu, rand e rand, fostii mei profesori, care imi erau sprijin moral prin simpla lor prezenta in cancelarie, parasesc liceul. Desigur ca fiind alegerea dumneavoastra, luata in deplina cunostinta de cauza, ca intotdeauna, ma bucur pentru dvs, dar nu-mi pot reprima un sentiment de tristete la gandul ca in anii urmatori nu voi mai fi colega cu o sursa inepuizabila de optimism, entuziasm, energie, dragoste de profesie. Chiar daca unii mai "obositi" si inclinati spre pesimism va considerau uneori "obositoare" pentru mine ati fost mereu o sursa de inspiratie si cateodata chiar si motiv de invidie (nu intr-un sens negativ, desigur) pentru nesecata dumneavoastra putere de lucru si vointa. Pentru mine si sunt convinsa ca si pentru nenumarati altii ati fost si sunteti un model demn de urmat si o persoana placuta si generoasa, intotdeauna dornica sa-si impartaseasca experienta, cunostintele, sa ajute si sa indrume. Nu v-am zis aceste lucruri direct pentru ca, in ciuda aparentelor, sunt foarte emotiva. Cu emotie va scriu si acum si sa stiti ca nu veti scapa de mine, voi pastra legatura cu dvs. si voi indrazni sa va cer cate un sfat de cate ori voi avea nevoie
. Iar daca, activa cum va stiu, veti demara noi proiecte, sa stiti ca puteti conta oricand pe mine.
. Iar daca, activa cum va stiu, veti demara noi proiecte, sa stiti ca puteti conta oricand pe mine. Cu mult drag,
Laura Szebeni
No comments:
Post a Comment